Bine ai venit

Posted: 25 Ianuarie 2012 in Relaxari
Etichete:

Nu am mai scris de ceva vreme. Credeam ca e mort bloguletul, dar azi am intrat din greseala, asa ca m-am hotarat sa-l revitalizez.

Ce s-a mai intamplat prin viata mea? Stres, relaxare, inmormantare, Mos Craciun, sarmale, Anul Nou, stres cu doctorii (nu pentru mine, nici pentru FOCA sau nevasta), schimb de loc de munca.

Schimbarea locului de munca… Loyalty… Calitatea cu care ma laudam pe la toate intalnirile sau ocazionalele interviuri intra-companie. M-am facut ca o uit si am zis „Plec!”

Credeam ca-i usor. An nou, slujba noua, ce poate fi mai usor. Ei bine nu e. Nu mai sunt studentul caruia ii place sa incerce lucruri noi. Ai gasit un loc caldut in care esti apreciat, in care te simti bine in pielea ta, cu colegi cu care poti sa mai si razi nu doar sa schimbi informatii biznis, pastreaza-l. Tine-te de el ca de o nevasta perfecta.

Baiul e ca dupa o vreme nevasta perfecta nu mai e atat de perfecta (Nevasta, sa stii ca de aici vorbesc in metafore, ok? Nevasta de care povestesc aici nu esti tu, clar?). Nu e atat de imperfecta incat sa te trezesti cu bagajele la usa, dar totusi ceva scartaie. Si stai si te gandesti, oare la alta in pat nu o fi mai bine? Si asa, cu o jumate de inima, incerci sa arunci o privire in jur, la celelalte. Si pana la urma una incepe sa te placa. Si iti face cu ochiul. Si tu te trezesti ca trebuie sa alegi. Cu doua nu se poate. Pe de o parte ai nevasta cu care esti invatat, pe care stii exact cum sa o satisfaci, la care stii exact cat poti sa stai la bere cu baietii; pe de alta o ai pe domnisoara noua, atractiva, cu tot felul de „beneficii” pe care nevasta nu le are. Dar nu stii ce-i poate capul. Oare o sa te faca fericit? Si ea tot iti face cu ochiul, si nevasta nici nu are habar.

Pana la urma iti iei inima in dinti si zici „Plec!”. Aici se declanseaza tragedia. Cand ai zis plec, parca se rupe ceva din tine. Sase ani sunt o caruta de zile in care ai impartit si injuraturi si strigate de bucurie cu colegii. Ei incearca sa faca misto de situatie, rad cu tine, dar in ochi poti citi „Asta stie ceva mai multe decat noi? Se duce firma pe rapa?” sau „Oare cat i-or fi dat? Is prost ca mai stau aici?”. Dar linia comuna ramane: o sa ti se simta lipsa. Si profesional, si social.

Si in ultima ta zi la vechiul loc de munca, cand primesti acel stilou pe care scrie numele firmei si „2006 – 2012”, iti dai seama ca nu ai lasat in urma doar un job, ci o familie. O familie care a tinut la tine, si de care o sa-ti fie dor si peste 6 ani.

 

Anunțuri
Comentarii
  1. Diana Serban spune:

    m-ai facut sa plang….

  2. Diana Serban spune:

    ma rog, sa lacrimez…:D

  3. Multumesc pentru incurajare 😀

    Tocmai sunt in prag sa ma mut la un nou loc de munca, lasand in spate un loc ” caldut in care esti apreciat, in care te simti bine in pielea ta, cu colegi cu care poti sa mai si razi nu doar sa schimbi informatii biznis” – se potriveste word for word

    Hmmm…

  4. miha baciu spune:

    subscriu la cele simtite si scrise…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s