Reutilizare

Posted: 23 Septembrie 2011 in Relaxari

Sunt programator, aşa că o bună parte din munca mea se învârte în jurul a ce programatorii numesc „reusability”, adică să creezi ceva ce poate fi refolosit. Ei bine o să ziceti „Şi ce-i cu asta, te-ai apucat de blogging de programare?”. Nu, dar e fain când întâlneşti în viaţa reala chestii care seamană cu ce faci la muncă.

FOCA s-a simţit rău ieri. Ce sa-i faci, efecte secundare a introducerii în colectivitate. „Tati, mă doale bultica! Nu, nu vleau să fac caca, mă doale bultica, nu e de la glisuleţ în lapte…” mi-a zis când am luat-o de la grădiniţă. Asta e, oftez în sinea mea, parcă şi pe mine începea să mă doară burta… Colac peste pupăză până acasă am avut şi aventuri. Show live. E absolut superb să vezi un BMW suindu-se pe un biet VW Polo, rulând pe cele două roţi din stânga şi aterizând în faţa şoferiţei de Polo absolut înspăimântată. Ce sa-i faci, şoferul de BMW se grăbeşte şi când nu se grăbeşte. După un slalom printre bucăţi de BMW si Polo si 2 kilometri mai târziu, un autobuz s-a crezut BMW şi pe Loganul meu l-a văzut drept Polo, aşa că s-a hotărât să se suie şi el pe mine. Din fericire pe mine nu mă cocoşeşte oricine, aşa că am scăpat întregi. Abia apuc să parchez în faţa casei, FOCA era deja verde. O scot rapid din maşină şi sărăcuţa fetiţă decarteaza pe scările de la intrare. No, asta e… O drăgălim, spălăm, mâncăm ceva şi hai la o poveste la alţi Floreşteni… De ce să stau acasă unde este de lucru.

Seara trece ok, poveşti, râsete, tot tacâmul, am şi uitat de incident. Ieşim din casă să ne ducem, că oamenii s-or culca, pupături, „ne vedem la noi data viitoare” etc. FOCA se opreşte în mijlocul aleii, ceva nu e bine, şi… din nou. Orezuţul de seară e pe dalele omului. Din fericire scandalul nu e aşa de mare, FOCA se linişteşte, noi tot ocolim baltuţa greţoasă de pe alee. Câinele lor ni se tot învârtea printre picioare. Cred că ii plăcea şi lui orezul, pentru că a început sa-şi ia cina între noi, direct încălzită de FOCA.

Ce poţi face în situaţii de-astea: încep să râd şi încerc să alung câinele, când FOCA din braţele mele îmi zice foarte serioasă: „Da’ tati,  las-o sa pape, că mie nu-mi mai tlebuie…

Şi atunci mi-am amintit de ce vă ziceam la început: reusability. Pai frate, dacă ţie nu-ţi mai trebuie, de ce să nu dai la alţii? Ce tot atâta că e scârbos. Dacă respectiva/ul e fericit, de ce să mă îngreţoşez io? Începe sa-mi pară rău că am spălat scarile, trebuia să adun într-o pungă şi să fac un cuţi fericit, sau şi mai bine să aduc un maidanez să se ghiftuiască bine.

Dă-te dracu’, Nexule, că eşti greţos de-a dreptul!

Anunțuri
Comentarii
  1. Diana Serban spune:

    :))))) apropo de asta…intr-o zi face ale treaba mare in olita in curte, o sterg la fundulet si pe cand ma intorc….surprizaaaaaa…treaba mare nu mai era la locul ei…linda se lingea pe bot…:))))))) nu vreau sa fiu mai gretoasa decat tine…asa ca nu mai zic ce s-a intamplat si unde a disparut cacutul…:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s